Mi-am omorât şi ultimul neuron. Asta e clar. Săracu’ se zbate între urechi. Nu are unde să iasă cu toate că ar avea chef să ia o gură de aer. Îl plesnesc. Îl bag înapoi înăuntru zicându-i: “Am nevoie de tine bă!”.

Parcă românul e născut poIet. Să demonstrăm?

Reguli:

- Fiecare are voie să scrie un singur vers per poezie şi să “tăguiască” o singură persoană. Dacă acea persoană nu răspunde în 3 zile, se “tăguieşte” o altă persoană.
- Fiecare poezie are o temă şi un titlu date de mine acum şi de cel ce va termina poIezia.
- Fiecare poIezie va avea 10 strofe a câte 4 versuri. Rimă împerecheată.
- În dreptul versurilor va apărea url-ul blogului pentru ca restul să ştie cui va trimite poIezia mai departe.
- Rog a se lua în serios. Potenţialul este uriaş. Sau imens. Sau nemărginit.

Bineînţeles încep eu.

Tema: Primăvara îndrăgostiţilor
Nume poezie: Senzaţii

Strofa 1:

Vers 1: Bântuie parfumul gros de primăvară    ( imprevizibil.com )

Vers 2:

Să vedem ce ştie somnorosu’. ;)